Useri Pe Antlinc
Bine ati venit pe pagina neoficiala a retelei antlinc.. pagina creata special pentru Userii acestei retele ! Va rugam sa treceti pe la toate rubricile si eventual sa si postati !
Din 1947, anul infiintarii sale, si pana in prezent, FC Steaua a adunat cele mai multe trofee din intreaga panoplie a echipelor romanesti de fotbal. Echipa-etalon a fotbalului romanesc a castigat cele mai mlte titluri de campioana, cele mai mlte cupe si, de asemenea, cele mai multe supercupe. Mai mult, pe plan international, Steaua a castigat in 1986 Cupa Campionilor Europeni, fiind la vremea respectiva prima echipa din Europa de Est care obtinuse acea rasunatoare izbanda
Dintre toti jucatorii care au fost legitimati, de-a lungul anilor, la Steaua, cei mai adulati pe stadioane au fost, de regula, aceia care au fost raspunzatori cu golul. In rare situatii, idolii suporterului stelist au fost alesi dintre marii portari ai echipei noastre (Toma, Voinescu, Iordache sau Duckadam), dintre cei mai eleganti si siguri fundasi (Zavoda, Halmageanu, Sames, Szathmari, Iovan sau Belodedici), ori dintre cei mai rafinati jongleuri cu balonul de la mijlocul terenului (Onisie, Bone, S. Avram, Iordanescu, Dumitru sau Majearu).
Atacantii, acesti "cai pursange" ai clasamentelor, au avut si la Steaua locul si rolul lor bine stabilit in realizarile de peste ani ale multiplei campioane a Romaniei.
Se spune ca marii jucatori au facut marile echipe si invers. De-a lungul existentei sale, Steaua - cel mai iubit club de fotbal din Romania - a avut in componenta sa jucatori reprezentativi, nume cu care fotbalul romanesc s-a mandrit pe plan international, atat la nivelul echipelor de club, cat si in ceea ce priveste aportul fiecaruia dintre purtatorii tricoului ros-albastru la succesele selectionatei tricolore.
Din vara anului 1947, atunci cand nou-formata echipa a Armatei fusese admisa in Divizia A in locul retrogradatei Carmen, un numar de 427 de fotbalisti au imbracat tricoul Stelei, cei mai reprezentativi dintre ei facand cariera la aceasta echipa, astfel incat numele lor a ajuns sa se confunde cu numele, stema, ambitiile si realizarile clubului.
Traditia, performantele si numele fotbalistilor care au evoluat la Steaua au recomandat clubul nostru ca fiind principalul furnizor de jucatori la echipa nationala a Romaniei. Fie ca acestia au fost lansati din pepiniera proprie, cum ar fi Marcel Raducanu, Dan Petrescu sau Ilie Dumitrescu, fie ca au fost transferati ca mari talente si viitoare promisiuni, cu totii au reusit ca – si datorita Stelei – sa devina nume in fotbalul international. Daca numele vedetelor Romaniei anilor ’50 si ’60 (fratii Zavoda, Voinescu, Gh. Constantin, Bone, Petschovschi, Onisie, Koszka si altii) nu prea razbateau peste hotare din pricina rigiditatii sistemului politic, cele ale altor fotbalisti mari ai Romaniei (printre care si stelistii Iordanescu, Dumitru, Duckadam, Piturca, Boloni, Hagi, Iovan, Lacatus, Belodedici, Ad. Ilie sau Rosu) au facut inconjurul lumii prin intermediul agentiilor de presa si a televiziunii. Toti acestia au ajuns vedete, mai cu seama, dupa ce au imbracat tricoul nationalei Romaniei.
7 mai 1986. Ziua in care Steaua a intrat in galeria marilor echipe ale Europei. Cu un an inainte, atunci cand fotbalul romanesc suferea din lipsa rezultatelor pe plan international, se nastea o echipa care avea sa ajunga, dupa doar un sezon, campioana cluburilor europene: STEAUA BUCURESTI. In vara anului 1985, un colectiv bine inchegat de oameni de fotbal reprezentat din punct de vedere profesional de antrenorii Emeric Ienei si Anghel Iordanescu, strangea in juru-i o serie de fotbalisti - unii cunoscuti, altii vedete in devenire, unii consacrati, altii tineri si dornici de afirmare - ale caror nume aveau sa ramana in istoria clubului-fanion al fotbalului din Romania, chiar in istoria sportului romanesc. Simpla lor enumerare de atunci suna ca o poezie: Duckadam, Iovan, Bumbescu, Belodedici, Barbulescu, T. Stoica, Boloni, Balint, Majearu, Lacatus, Piturca, Stangaciu, Weissenbacher, Balan, Pistol, M. Radu.
Cei 16 au pornit pe drumul consacrarii pe 16 septembrie 1985, plecand in tara printului Hamlet pentru a intalni campioana Danemarcei, Vejle Bold Klub. Fara sa se sperie de numele vedetei gazdelor, Alan Simonsen, stelistii i-au tinut pe danezi in sah, intorcandu-se la Bucuresti cu un 1-1 datator de sperante pentru calificare. Ros-albastrii aveau sa-si castige biletul de acces in turul al doilea doua saptamani mai tarziu, chiar in Ghencea, zdrobind pe Vejle cu 4-1. Aceasta calificare a fost, practic, primul exament international al acelei trupe incropite prin munca si ambitie. Urmatorul adversar al campioanei Romaniei a fost Honved Budapesta, formatie care - pe 23 octombrie, acelasi an, in capitala Ungariei - ne-a administrat prima infrangere: 0-1. Paradoxal, exceptand evolutia compartimentului sau ofensiv, Steaua a avut in acel meci cea mai buna prestatie in deplasare din ultimii 15-20 de ani. Nedreptatea avea sa fie reparata pe 6 noiembrie 1985, la Bucuresti, atunci cand "vitezistii" - asa cum aveau sa fie denumiti jucatorii stelisti dupa acea campanie europeana fulminanta - au administrat si ungurilor, ca si celor de la Vejle, un identic 4-1. Turul al treilea avea sa ne harazeasca un adversar aparent mai facil decat primii doi, campioana Finlandei, Kuusysi Lahti
Meciul tur, disputat pe stadionul Steaua pe 5 martie 1986, pe un gazon noroios, avea sa ne convinga despre puterea de lupta a necunoscutilor finlandezi si sa ne avertizeze asupra faptului ca tocmai ei ne-ar putea elimina. Pe stadionul strajuit de statuia legendarului atlet Paavo Nurmi, Steaua si-a spalat pacatele si a marcat un singur gol, fara sa primeasca vreunul, adica atat cat afost necesar pentru accederea in semifinalele Cupei Campionilor Europeni. La acel nivel, nu mai puteam spera ca vom intalni un adversar mai accesibil. Abia atunci, dupa ce Steaua trecuse trei tururi, celelalte trei echipe ramase in competitie incepusera sa se teama de campioana Romaniei, multi intrebandu-se tematori: "Cine sunt acesti romani?". Sortii ne-au ales ca adversari ai campioanei Belgiei, Andrelecht Bruxelles. Pe 2 aprilie, multinationala campioana a Belgiei luau un avans nu prea confortabil pentru ea, doar 1-0, in meciul tur de pe "Constant van den Stock". Gol Scifo. Desi a fost invinsa, Steaua a jucat aproape fara greseala. A doua zi, dupa meci, ziarul "Les Sports" a scris: "Noi v-am prevenit. Campionii Romaniei nu trebuiau priviti de sus! Chiar daca nu au deocamdata un nume stralucitor pe firmamentul fotbalului european, cum este cel a lui Bayern Munchen, ei au facut exact ce trebuiau sa faca pe stadionul din Parcul Astrid: si-au adormit adversarii cu un admirabil joc de pase, le-au inchis toate unghiurile, au impus ritmul convenabil lor si toate acestea intr-un spirit de joc pozitiv, fara panica, fara brutalitati, fara complexe. Si publicul s-a lasat hipnotizat!". Meciul retur avea sa intre in istorie. Disputata pe stadionul Steaua in prezenta a circa 30.000 de specatori, practic mai mult decat capacitatea arenei, partida-retur a fost un vis: Steaua a invins cu 3-0 si s-a calificat in finala Cupei Campionilor Europeni!
Pentru ceea ce realizase in urma victoriei din 16 aprilie 1986, Steaua devenise performera fotbalului european. Numai simpla prezenta ca participant, alaturi de faimoasa FC Barcelona, pe afisul finalei de la Sevilla, ii crescuse cota campioanei Romaniei peste limitele pe care si le-ar fi putut imagina orice roman. 7 mai. Finala editiei 1986 a celei mai importante competitii europene intercluburi. Sevilla. Stadionul "Ramon Sanchez Pizjuan". Zecile de mii de spectatori prezenti pe arena orasului andaluz se pregateau pentru fiesta. Nici unul dintre ei nu-si putea imagina ca marea Barcelona va putea rata in fata Regelui Juan Carlos al Spaniei trofeul pus in joc. Sa fim sinceri, nici noi, aceia care speram in fata televizoarelor ca Steaua sa joace macar un fotbal de calitate si atat. Doar ei, acei fotbalisti care au acces acolo, in finala, ei, impreuna cu tehnicienii ale caror nume au fost legate pe viata de marele eveniment, au crezut in steaua Stelei. Au crezut, au jucat si au invins. Dupa un 0-0 la finalul celor 90 de minute si apoi al prelungirilor, rezultat care ar fi fost contabilizat poate daca s-ar fi jucat o zi intreaga, stelistii i-au invins pe catalani cu 2-0 prin reusitele lui Lacatus si Balint de la "loteria penalty-urilor". Dupa acel meci, numele Stelei a intrat in istoria fotbalului european, numele jucatorilor acelei echipe de aur au intrat si ele in istorie. La nivel european, Steaua devenise primul club dintr-o tara de dincolo de Cortina de Fier care isi trecea in palmares castigarea Cupei Campionilor Europeni. Pe 7 mai 1986, stelistii au scris cea mai stralucita pagina din istoria clubului si a fotbalului romanesc. Sevilla 1986 a devenit atunci momentul de referinta al fotbalului romanesc, victoria Stelei in fata Barcelonei propulsand fotbalul nostru spre elita celui continental si formand, practic, temelia deceniului de aur al nationalei si al ascensiunii acesteia in topul mondial.
Stadionul „Steaua� este cea mai moderna arena de fotbal din Romania. Pozitionat in sud-vestul Bucurestiului, in cartierul Ghencea, stadionul „Steaua� face parte din „Complexul Sportiv Steaua� fiind o arena tipica de fotbal (fara pista de atletism). Constructia a fost inaugurata in aprilie 1974, cu ocazia unui meci amical Steaua – OFK Belgrad (scor 2-2). La inceputul deceniului 9 au inceput lucrarile instalatiei de nocturna, aceasta fiind inaugurata pe 14 august 1991, la un meci Steaua-FC Bacau (scor 4-1). Mai tarziu, in 1996, arena din Ghencea a fost modernizata in totalitate, tribunele fiind dotate cu scaune, cantonamentul jucatorilor de sub tribuna a doua fiind renovat la nivelul unui hotel de patru stele, iar utilitatile fiind aduse la standardele vremii. Este stadionul pe care a jucat, in afara multiplei campioane a Romaniei – Steaua -, si echipa nationala, calificata pana in sferturile de finala ale Campionatului Mondial din 1994. Stadionul „Steaua� reprezinta pentru toti stelistii o mare mandrie. Unic in tara prin facilitati, poate gazdui partide de fotbal la standardele impuse de FIFA si UEFA, atat in ceea ce priveste confortul si securitatea spectatorilor cat si al facilitatilor oferite mass-media. Stadionul este dotat cu un sistem de supraveghere a spectatorilor dotat cu un numar de 7 camere fixe si 9 camere mobile, acestea avand posibilitatea de a lua imagini chiar si de la intrarea spectatorilor in stadion. La tribuna oficiala exista o camera de monitorizare performanta care este folosita, in caz de nevoie, de catre fortele de ordine.
Date tehnice Inaugurat: 1974 Renovat: 1996 Locuri in stadion: 28.000, toate pe scaune Nocturna: 1400 lucsi/mp.
